Istoricul Parohiei Suharău

Istorie Ianuarie 14, 2013

Satul Suharău se afla situat în partea de nord-vest a municipiului Dorohoi de o parte şi de alta a pârâului Baseu, care desparte satul în două. Prin centrul satului trece şoseaua Dorohoi -Oroftiana, precum şi drumul comunal Smârdan -Suharau, care face legătura cu şoseaua naţională Dorohoi-Darabani. Distanţa de la Dorohoi până în centrul satului Suharău, respectiv până la biserica parohială este de 21 Km. Satul are casele răsfirate şi este înconjurat de păduri, terenuri arabile, fâneţe şi iazul.

 

Despre începuturile satului Suharău nu cunoaştem prea multe lucruri, nici din acte şi nici din istorie, însă din cele povestite de unii intelectuali mai în vârstă şi de la bătrânii satului, precum şi din "Notele istorice în localităţi" de iconomul C.Ciocoiu, fost protoiereu al judeţului Dorohoi, se spune că satul Suharău îşi are obârşia de prin anii 1520, când Stefănita Voda (1517-1527), fiul lui Bogdan al III lea, zis "cel orb" ar fi donat unui paharnic al său numit Condrea ce era între veliţii boieri şi consilier domnesc, aceste locuri şi când s-ar fi ridicat primele case pevaleparaului Baseu la locul numit Rediu, ce marchează partea de apus a satului Suharău.
Cât despre denumirea satului se spune că acsta vine de la "suhat rău" - păşune rea. Mai târziu se zice că moşia Suharău ar fi fost închinata manăstirilor din muntele Athos, deoarece se pomeneşte în satul Suharău de arhiereul Ananios Savastios probabil de origine greacă, care la 1793 a clădit biserica cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae" din satul Suharău pentru nevoile credincioşilor de atunci de a avea lăcaş de cult. În monografia bisericii din comună Suharău cu hramul la 20 iulie se zice că moşia Suharău ar fi fost închinată mănăstirilor din muntele Athos, deoarece se pomeneşte în satul Suharău de arhiereul Ananios Savastios probabil de origine greacă, care la 1793 a clădit biserica cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae” din satul Suharău pentru nevoile credincioşilor de atunci de a avea lăcaş de cult.
Biserica parohială din satul Suharău a fost construită din lemn-bârne de stejar de pe loc, după tradiţie, încheiate până şi cu bolta, având temelia şi soclul de piatră, iar acoperişul iniţial a fost de şindrilă. Acoperişul actual este din tablă zincată.
Din inscripţia de pe frontispiciul catapetesmei rezultă că această biserică a fost ctitorită de arhiereul Anania Savastias. Această inscripţie sună astfel” Această Sfântă biserică ce s-a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala smereniei noastre spre pomenirea mea şi a părinţilor mei, la care biserică se prăznuieşte Sfântul Arhiereu Nicolae făcătoriu de minuni, ctitorii acestei biserici Anania arhiereu Savastios la anul 1793, septembrie 1.
Biserica are forma de corabie, la naos cu două eşânduri puţin pronunţate, la pereţii exteriori biserica este văruita în culoare crem. Pereţii sunt consolidaţi cu câte trei ţăruşi legaţi, cu fier de o parte  şi de alta a bisericii, deoarece mai ales peretele de nord are tendinţa de a se deplasa în afară de la temelie. Pereţii au înălţime de 3,90m. Acoperişul bisericii este în formă de şarpantă şi este prevăzut cu turlă din scândură în formă prismatică cu baza ortogonală, acoperişul în formă conică cu o cruce de fier deasupra pronausului se află câte o cruce fixată într-un bulb.De jur împrejurul bisericii pridvor de scândură  construit mai târziu –1942 pe partea de nord a bisericii. Pridvoru face parte comună cu întreaga construcţie. Duşumeaua şi plafonul pridvorului sunt din scândură de brad. Pridvoru are o uşă în două canate pe jumătate cu sticlă. Pereţii la exterior sunt văruiţi în culoare albă. Pronausul are la un loc cu pridvorul vechi care este acum inclus în pronaus o lungime de 6m şi o lungime de 4,3-6,4m.pe pereţii laterali ai pronausului este câte un geam în formă dreptunghiulară în dimensiuni 110/80cm. Pereţii pronausului sunt căptuşiţi cu scândură de la temelie în sus în înălţime de 1,25m. Plafonul pronausului este plat, din scândură vopsită gri. Pronausul se desparte de naos prin doi stâlpi laterali. Naosul are două geamuri de aceeaşi formă şi dimensiune ca şi cele ale pronausului. Duşumeaua are scândura de brad a naosului este  cu ceva mai jos decât cea a altarului. Între naos şi pronaos se află şapte bârne a căror capete sunt fixate în pereţii laterali şi care au drep scop consolidarea construcţiei.
Altarul bisericii are forma unei jumătăţi de poligon cu lungimea de 4,6m şi lăţimea de 4,4m. Plafonul este din scândura de brad vopsită albastru. Pereţii sunt văruiţi. Este prevăzut cu un singur geam mare şi geam micuţ în formă de firidă. Biserica este făcută de meşteri anonimi fară plan dat de arhitect. Biserica este cu totul lipsită de pictură murală. Catapeteasma este din lemn de tei cu icoanele  pictate în ulei în secolul al XVIII şi secolul al XX-lea. Vechile icoane Împărăteşti au fost scoase şi fixate pe partea din altar a catapetesmei şi în locul lor sau pus alte icoane pictate în 1926 de către Gherletchi din Herţa. Icoanele sânt pictate în stil bizantin. Uşile diaconeşti au fost  reînoite de Iancu şi Zaita Buşilă cu a lor cheltuiala la 1877 decembrie 30. Între icoane se afla chenare florale.
           
Între obiectele cu valoare artistică  şi istorică cităm pe cele înscrise  pe lista nr. III sub nr. crt.1-80 şi anume două epitafe, scheletul catapetesmei, o cruce, două uşi diaconeşti, uşile împărăteşti, 72 de icoane în ulei pictate înainte de anul 1900.
De această biserică nu sunt legate fapte de cultură mai importante.La o depărtare de 100m de biserică se afla Şcoală cu clasele I-VIII, nr.1. Suharău, iar la circa 300m se află Spitalul comunei.
Bisericii i s-au făcut pe parcurs mai multe reparaţii şi anume în anii 1871 şi 1897 când s-a acoperit cu tablă peste şindrilă şi s-a făcut turnul. Tot atunci i s-au bătut şipci şi peste bârne şi s-a tencuit apoi s-a văruit.În anul 1942 s-a înlăturat un perete despărţitor între pridvor şi naos şi s-a construit un nou pridvor.De asemenea i s-au făcut alte mici lucrări de întreţinere.
Biserica din lemn ”Sf. Nicolae Suharău” este înscrisă în lista de monumente istorice a patrimoniului UNESCO având următorul cod: BT-||-m-B-0223.
Întocmit de către,
Preot  paroh Adrian  Năzare